NEPLATA SALARIULUI LA TIMP – CEA MAI GRAVA SANCTIUNE DIN CODUL MUNCII

Prin Ordonanta de Urgenta 117/2021 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003-Codul Muncii legiutorul a modificat o serie de dispozitii ale Codului Muncii, printre care enumeram si detaliem mai jos cele mai importante.

O prima modificare  este aceea a articolului 15¹, litera d) Codul Muncii, care completeaza si modifica textul de lege anterior ce definea “munca nedeclarata” ca fiind “primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial”. Noua reglementare dispune ca fiind munca nedeclarata „ primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 105 alin. (1) lit. c).” Exceptia vizeaza  cazurile de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

Astfel, angajatorii trebuie sa se asigure ca angatilor le este adusa la cunostinta interdictia de a efectua ore suplimentare  si ca aceasta regula este respectata, in caz contrar, activitatea angajatilor efectuata in orele suplimentare putand fi catalogata ca fiind munca nedeclarata. Sanctiunile sunt definite de art 260 alin 1 lit. e³, asa cum a fost modificata prin aceeasi OUG 117/2021, respectiv cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.

O a doua modificare este constituita de introducerea unui nou articol, respectiv 15² cu urmatorul continut: “În sensul prezentei legi, muncă subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităților fiscale.”.

Astfel, practica angajatorilor, tot mai populara, in ultimul timp, de a acorda salariarilor un salariu net, superior celui inscris in Contractul individual de munca, declarat si impozitat, este definitia de noile prevederi ale Codului Muncii ca fiind “munca subdeclarata”.  OUG 117/2021 instituie, deasemenea, pentru aceste fapte si o sanctiune, definita de litera e⁵ nou introdusa in cuprinsul primului alineat al articolului 260 Codul Muncii, si anume, amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situație, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.

O alta modificare a dispozitiilor Codului Muncii o reprezinta ajustarea termenului dispus de art. 122, in care munca suplimentara trebuie compensata prin ore libere platite, de la 60 de zile calendaristice (dupa efectuarea acesteia) la 90 de zile calendaristice (dupa efectuarea acesteia).

Prin OUG 117/2021 a fost modificata si incadrarea faptelor sanctionabile de Codul Muncii. Astfel, faptele ce pana la data intrarii in vigoare a acestei ordonante (05.10.2021) erau considerate “contraventii”, urmare a modificarilor aduse, faptele descrise de art. 260 Codul Muncii constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii, infractiuni.

O alta modificare, si poate cea mai importanta, ca impact asupra mediului de afaceri, mai ales in contextual pandemiei de Coronavirus, in care multi dintre angajatorii romani se lupta cu efectele nefaste ale acesteia din punct de vedere financiar, este si litera s), nou introdusa in cuprinsul articolului 260 Codul Muncii care dispune:

“s) încălcarea de către angajator a obligației prevăzute la art. 166 alin. (1) cu mai mult de o lună, de la data de plată a salariului, stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, cu excepția situației în care angajatorul se află sub incidența Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.“.

Asadar, angajatorii care nu achita salariile la timp, sau in “perioada de gratie” de o luna de la datele stabilite prin actele interne/ contractul individual de munca, sunt pasibili de plata unor amenzi de la 5.000 lei pana la 10.000 lei pentru fiecare persoana careia nu i s-a platit salariul. Sunt exceptate de la incidenta acestui articol societatile aflate in insolventa.

In ceea ce priveste aceasta ultima modificare, putem opina asupra faptului ca, la momentul instituirii acestei sanctiuni, legiuitorul nu a luat in consideratie problemele cu care se confrunta antreprenorii romani, legate de intarzierea unor incasari din cauza decalarii livrarilor materiilor prime, spre exemplu, sau de societatile care depind de un singur partener contractual si/sau multe alte categorii asemanatoare de angajatori care pot intampina dificutati financiare sau pot inregistra cash-flow negativ intr-o anumita perioada de timp, mai ales in contextual financiar pandemic actual. Totodata, si pentru aceste motive putem considera ca sanctiunea instituita de legiuitor este disproportionata, prevazand un cuantum al amenzii de aproximativ 1.5-3 salarii medii pe economie pentru fiecare angajat, or, in contextul in care societatea este deja in colaps financiar (caci altfel de ce nu ar plati la timp salariile?), aceste sanctiuni nu fac altceva decat sa “ingroape” in criza financiara si mai tare antreprenorii mici si mijlocii. Astfel, singura “protectie” a angajatorilor nu devine decat deschiderea procedurii insolventei, care poate fi deschisa cu usurinta la cererea debitorului, acordandu-i astfel angajatorului atat posibilitatea incetarii cu usurinta a contractelor individuale de munca, situatie ce dezavantajeaza angajatii.

O alta “omisiune” a legiuitorului in ceea ce priveste aceasta modificare este si aceea prin care, practic, a uitat sa stabileasca o limita maxima a sanctiunii, cum este regula in ceea cepriveste sanctiunile instituite in dreptul muncii, unde amenda e data sub forma unei sume fixe/ angajat, dar fara a depasi un anumit cuantum (vezi sanctiunea pentru munca subdeclarata despre care am facut mai sus vorbire : “amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situație, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei”).

Cum, in cuprinsul aceleasi OUG, legiuitorul a stabilit pentru anumite fapte o limita maxima iar pentru altele nu, nu putem intelege decat ca intentia acestuia a fost una de a face o distinctie clara intre gravitatea faptelor, astfel, cea mai grava contraventie devine aceea de intarziere la plata a salariului.

OUG 117/2021 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 951 din 05 octombrie 2021, astfel ca incepand cu 05 octombrie 2021 aceasta este IN VIGOARE.